Ieri am fost la editia cu numarul patru a Recitirilor, unul din proiectele lansate impreuna cu Echipa III de la Internship 2.0
Ce se intampla acolo?
Varianta 1: Prima data insfaci pixul sau tastatura. In functie de cat sotron sau Counterstike ai jucat in copilarie. Produci un text. Il pui pe Recitiri sau direct in geanta. Vii luni de la ora 19.00 in Absintaria Sixthina si il citesti.
Varianta 2: Nu scrii nimic dar iti plac oamenii care scriu si mai ales atmosfera unui loc in care ideile topaie libere printre pahare de vin. Vii luni in acelsi loc. Asculti. Iti spui parerea. Zambesti.
Iar pentru cei mult prea ocupati sau departati geografic, va spun foarte hop top ce s-a intamplat aseara:
Dragos C. Butuzea a fost moderator si exact ceea ce ma asteptam de la un critic.
Primul text l-a citit Adrian Cubotaru. De cate ori citeste Adi, mi se pare ca ii face o nedreptate textului, ca ii fura din cheile de lectura pe care le ofera o anumita intonatie. Textul citit aseara a fost despre o parte din copilaria la tara pe care vrei sa o pastrezi in forma initiala, despre frica de a nu spulbera amintirile din cauza realitatii.
V-ar fi placut cu siguranta daca v-ati petrecut verile catarati in copaci in satul bunicilor si acum sunteti prea prinsi in cuvinte ca online si SEO, prea mari pe langa un simplu “sapun de casa”.
Andreea Burlacu ne-a adus un fragment de emotii in cuvinte. Oricine are o fosta iubire inscrisa intr-o cicatrice pe genunchi ar fi ramas melancolic dupa.
Simona Stanescu a citit prima poezie a serii, una fara titlu dar destul de puternica incat sa nu ii mai fie necesar unul. Poezia ei mi s-a parut ca o astenie de toamna, una care rostogoleste peste tine clipe, amintiri, soapte si ploaie.
Gabi Macovei a ilustrat in poezia lui sinuciderea ca pe o poveste plina de banal. Cele mai puternice imagini retinute din versurile lui raportate la moarte au fost “din respect pentru lumina” si mai ales exact genul de comparatie pe care as folosi-o si eu ” Azi te-a gasit moartea/ Azi te-a gasit ca un cos iesit pe frunte inaintea balului de absolvire”.
Textul lui Sorin Tudor a deschis seara inspre noapte cu toate comentariile iscate. Pe langa jocul din structura textului, cea mai comentata a fost o imagine erotica care a reusit sa transmita un frison orgasmic, unul care te cuprinde cu fiecare cuvant intr-un alfabet al senzatiilor. Unora, pentru ca lui Dragos nu i-a spus nimic. Nimic care ne-a tinut povestind pana pe la 23.
Eu la prima edtie am citit acest text. Aseara am ajuns doar ca ascultator, dar va promit ca lunea viitoare o sa va recitesc de o sa ma pomeniti. Indubitabil!
Cand invatam la Lyon am avut un proiect de facut la « Analiza discursului ». Eu am scotocit presa franceza si cea romaneasca de articole despre tigani si am aratat ce ne uneste. Galici sau balcanici, nu prea le avem cu neutralitatea. Cand vine vorba de un lucru care nu ne place, lasam etica in cartile de jurnalism si noi ne ocupam cu imprastiatul de cuvinte-eticheta.
