Draga tip din copac

Tocmai m-am perindat o vreme pe site-ul asta si mi-am amintit ca am si eu o poveste:

Inca nu plecasem din Romania, era anul 2010 inaintea erei Franta. Am fost La Copac cu A., prietena mea de soricit si bericit. Ne-am luat o bere fiecare si am inceput sa povestim.

La masa din fata erau doi tipi. Unul cu spatele si unul cu fata la noi. Tu erai ala care ne vedea. Si ne-ai vazut de te-ai saturat, ca te-ai tot holbat, mai o dusca de alcool, mai o privire inspre noi. Semanai cu baiatul asta. Poate erai el, Bucurestiul e un sat.

Cand eram la jumatatea berii, ai plecat impreuna cu amicul tau. Cateva minute mai tarziu, a venit chelnerul la noi si ne-a spus ca i-ai lasat bani in plus ca sa ne aduca doua beri. Atat. Fara numar de telefon lasat, fara sa spui ceva cand ai plecat, fara sa ne astepti la iesire. Iti multumesc. E o amintire faina din ultima mea vara in Bucuresti.

Sper sa nu te dezamagesc, dar sa stii ca n-am baut berea aia. Nu aveam mult timp, asa ca i-am spus chelnerului sa le puna la loc in frigider si sa nu mai platim berile pe care le aveam deja. Daca fetisul tau e sa stii ca niste fete simpatice se ametesc cu o bere in plus undeva in centrul capitalei, n-a fost sa fie.

Daca ai vrut doar sa ne faci seara mai faina, ai reusit.