In obiceiul de a-mi bate joc de timpul meu stand pe Twitter, am dat de entuziasmul unei gazele care se bucura ca fusese pana la data de 17.12.2009 la 4 petreceri de Craciun. Si mai urmau doua.
Dragilor, probabil eu vin din povestea care se termina cu un cal sur si o lingura introdusa fix in rima.
In calendarul meu Craciunul e pe 25 decembrie. Pentru ca atunci au vrut popii sa imi spuna ca ar trebui sa mananc halci de porc, vin rosu, sa vorbesc frumos cu mama si tata, sa tai un copac, sa il pun in casa cu becuri stralucitoare in el, sa fac donatii, sa ascult gasti de copii infrigurati si infometati de bani care urla colinde si sa ma uit la comedioare ieftine despre Mosi Cracuni transformati in spioni.
Prin urmare, ce-i cu isteria asta a petrecerilor de Craciun in toate formele, gastile si cluburile? Ce emotii simti cand sarbatoresti o treaba care se va intampla peste o saptamana in repetate randuri?
Mai multe petreceri de Craciun mai multe sanse de castig?
Mie asa imi suna. Mai mult iesit din casa, mai multa socializare, poti in sfarsit sa iti pui „hainele de bune” (pentru ca din pacate revelionul il sarbatorest doar o data, si ai un grup limitat care iti va admira tinuta), sa primesti cadouri, poate iti pica si o dama de verde la asternut din disperarea ca nu are cu cine face sarbatorile. Alea care vor urma. De-adevaratelea.
Hai, luminati-ma voi. Pentru ca, nu-i asa, „fie ca lumina sarbatorilor sa coboare asupra mea”.
selfbranding.wordpress.com 