Archive for Decembrie, 2009

Decembrie 18, 2009

Cate Craciunuri putem ingramadi intr-o saptamana?

In obiceiul de a-mi bate joc de timpul meu stand pe Twitter, am dat de entuziasmul unei gazele care se bucura ca fusese pana la data de 17.12.2009 la 4 petreceri de Craciun. Si mai urmau doua.

Dragilor, probabil eu vin din povestea care se termina cu un cal sur si o lingura introdusa fix in rima.

In calendarul meu Craciunul e pe 25 decembrie. Pentru ca atunci au vrut popii sa imi spuna ca ar trebui sa mananc halci de porc, vin rosu, sa vorbesc frumos cu mama si tata, sa tai un copac, sa il pun in casa cu becuri stralucitoare in el, sa fac donatii, sa ascult gasti de copii infrigurati si infometati de bani care urla colinde si sa ma uit la comedioare ieftine despre Mosi Cracuni transformati in spioni.

Prin urmare, ce-i cu isteria asta a petrecerilor de Craciun in toate formele, gastile si cluburile? Ce emotii simti cand sarbatoresti o treaba care se va intampla peste o saptamana in repetate randuri?

Mai multe petreceri de Craciun mai multe sanse de castig?

Mie asa imi suna. Mai mult iesit din casa, mai multa socializare, poti in sfarsit sa iti pui „hainele de bune” (pentru ca din pacate revelionul il sarbatorest doar o data, si ai un grup limitat care iti va admira tinuta), sa primesti cadouri, poate iti pica si o dama de verde la asternut din disperarea ca nu are cu cine face sarbatorile. Alea care vor urma. De-adevaratelea.

Hai, luminati-ma voi. Pentru ca, nu-i asa, „fie ca lumina sarbatorilor sa coboare asupra mea”.

Decembrie 11, 2009

Anul trecut pe vremea asta

Toata lumea s-a apucat de retrospective 2009 si de planuri pentru 2010. Eu pentru 2009 mi-am dorit sa nu treaca 3 luni fara o calatorie. Si am reusit.

Craciunul sec, pinche Navidad!

Anul trecut pe vremea asta am ramas de Craciun aproape singura in Residence Andre Allix. Toata lumea plecase instr-o calatorie sau acasa daca stateau pe continent. Mi-am dat seama ca n-o sa am carui grup de copii bronzati sa ii stramb din nas daca vin la usa mea cu colindul. Pentru usa din Allix aveai nevoie de cheie la intrare.

Am avut noroc cu gasca de mexicani care prinsese drag de accentul meu spaniol. M-au gazduit intr-un apartament care avea o bucata de carton taiata in forma de brad, mazgalita in verde, inconjurata cu ghirlanda rosie. Gatisera Yahaira i Marissa. Cred. Piept de pui umplut cu ciuperci, salata de mere, caju, si alte chestii pe care eu nu le-as fi insalatit niciodata si prajitura. Prajitura era totusi de la magazin. Am sunat-o pe mama sa ii spun ca mi-e dor.

Matth, caruia ma plansesem ca raman singura de Craciun mi-a dat un mesaj sa ma intrebe daca vreau sa iesim. I-am zis ca mi-am gasit lume. Abia apoi am aflat ca a stat singur in casa cu vasta colectie e DVD-uri.

Am adormit in patul supraetajat cu Rosalba in timp ce restul lumii inca se hlizea intr-un joc mexican de carti. Dimineata am baut un lapte cu aroma de banana luata dintr-un plic si mi-am dat seama ca a trecut Craciunul.

Revelionul in care am zambit cu toti muschii

Am ajuns prea devreme la aeroport. Destul de devreme cat sa primesc cadoul de Craciun pe care il ratasem. O carte despre cineva care se naste in cea mai friguroasa zi din an asa ca in loc de inima are un mecanism de ceas. Si nu are voie sa se indragosteasca pentru ca  asta i-ar da mecanismele peste cap. Numai buna de citit pe avion pana la Londra. Unde trebuia sa astept doar o ora pana ajunge si avionul lui. Apoi sa mergem acasa la L.

Cumpar prostii si imi incerc accentul british cu vanzatoarele. Ba chiar schimb si euro in lire. Mare greseala, dincolo era mai ieftin. Incoming call:

-Ti-a zis ca nu mai vine?

-Cum nu mai vine?

-Avionul a avut o problema tehnica. Se intorc. Nu stie cand e urmatorul. Sau daca mai ajunge. Dar tu uite, ia autobuzul asta. Apoi metrou. Apoi tren.

Prima data in Londra. Cobor din tren direct in decorul din Twin Peaks. Nu ma asteapta nimeni.

-Da, sunt printre niste case. E foarte intuneric. Vezi o masina alba? A, stai, cred ca te vad. Nu, nu esti tu.

Bine ai venit. Si acum ce facem?Ajunge dimineata.  Hai sa sunam la companii de taxi sa il ia de la aeroport. De banii astia mai bine ii rezervam camera la hotel.

6 am. „Cum era sa stau la hotel si sa pierd orele astea?”

Artificiile in Times Square. Berile oriunde. Barul de cabaret. Salsa pana dimineata, cocktail si sampania lasata intreaga si nedeschisa in frapiera.

Alt 6 AM. Coada la Mc Donalds post revelion.

A trecut o saptamana si n-a plouat in Londra. Cea mai frumoasa saptamana.

Anul trecut pe vremea asta mi-am dorit sa nu se termine. Si uite cum se intampla iar si iar.

%d blogeri au apreciat asta: