Posts tagged ‘ziua indragostitilor’

Ianuarie 23, 2012

Caleasca cu cal alb

Baietelul din poza e Dragos, vecinul meu de la tara. Bulina neagra sunt eu. El si fratele lui mai mic au fost cei mai la indemana parteneri de joaca in cei cinci ani pe care mi i-am petrecut pe un varf de deal. Ne-am dat tumba, ne-am batut karate, am cautat hribi, zbarciogi, painisoare si iutari prin padure, m-au umplut de paduchi, le-am dat surprizele mele de la guma cu masini si avioane.

Ma fascina casa lui, desi mica si derapanata, pentru ca avea ghivece de flori pe veranda. Imi placeau si ale mele din gradina aranjata geomatric de mama, dar parca alea in ghiveci aveau ceva in plus, le puteai muta cum vrei, in orice colt te-ai fi asezat.

La patru ani m-am prins ca oricat de tari ar fi ghivecele lui, nu o sa fie nimic intre noi. Eu incepeam sa citesc Fratii Grimm, el visa la ziua in care va avea un tractor. Lua o creanga cu care scarmana iarba in timp ce turuia ca un motor sau urla „Tache, tache, dubalache”.

Am plecat din varful anului la opt ani. Dragos a ramas. Si dealul ala e egoist, cum el nu se poate schimba, nici oamenii de pe el n-au voie. Asa ca de fiecare data cand m-am intors Dragos tot la tractorul lui visa. Intre timp si-a luat un cal si o caruta si a inlocuit slagarul „Tache, tache, dubalache” cu un radio de buzunar.

–––––––––––––––

14 februarie 2011. Fratemiu trimite tot ce are in plus prin debara cu o masina pe varful dealului. Mai exact pana la un kilometru de deal, pentru ca dealul e egoist, a auzit ca apa de ploaie e buna pentru piele, asa ca atunci cand ploua ineaca drumul pana la el in noroi ca sa se balaceasca singur.

Cobor din masina. Tata a venit sa ia toate „hardaile”  cu dusmanul noroiului, caruta cu cal alb  strunit de Dragos. La poalele dealului noaptea e noapte de dictionar, cu fosnituri sinistre, greieri urlatori, stele clipicioase si un colt de luna. Sunt venita de la oras, asa ca am loc pe scandura „soferului”. Ma tin de bratul lui, de un lemn, m-as tine si de coada calului de frica sa nu cad in noroi. „Stai linistita, ca am mai dus fete si au ajuns bine”.

Oricat m-am ferit sa o sarbatoresc, ziua asta nascocita m-a sarbatorit pe mine. Chiar si in cel mai pierdut varf de deal, tot a gasit la repezeala o caleasca si un cal alb, o noapte cu cer senin si un cor de greieri.

Anunțuri
Februarie 6, 2010

Cadou de Valentine´s day? O inima, doua inimi, multe inimi, un puhoi de inimi.

Gandeste-te la orice. La absolut orice. Un capac de WC. Un post-it. O ciocolata. Un scaun. Un balon. Niste euro. Mai multi euro.

Da, orice poate capata forma de inima. Inima e forma ideala care o va face sa lesine. Da-i ceva in forma de inima. Suflat cu aur, scuipat cu Swarovski, mangaiat cu perle. Poate o scoti la o pizza in forma de inima. Sau il rogi pe chelner sa iti puna sarmalele in farfurie astfel incat sa scrie ¨Te iubesc, Geta¨. Prea multe sarmale. Mai bine ¨Luv u, fa¨. Iti ramane de un ardei umplut la desert. Ca sa-ti dregi gustul.

Cumparaturi fericite!

Ianuarie 27, 2010

Povestea de dragoste pe care o iubesc

Si cum sa n-o iubesti cand am aparut eu din ea? Am scris un articol pentru revista TABU pe care il gasiti aici si reprodus in cele ce urmeaza:

Mânjitul şi răsfăţata

Când am ajuns la vârsta la care băieţii au început să prezinte interes nu doar ca parteneri de jucat tenis, am întrebat-o pe mama cum l-a cunoscut pe tata.  Era o poveste care mai căpăta un detaliu nou de câte ori o auzeam. Orfană de tată, cea mai mică dintre cei şapte fraţi şi cea căreia bunica mea îi dădea cea mai fragedă bucată de pui la masă, mama ajunsese la 19 ani o răsfăţată. Una frumoasă, după cum o descopeream în poze, şatenă, roşie în obraji, cu o privire pătrunzătoare de care îmi amintesc de câte ori mă uit în oglindă.

Mama lucra ca „socotitoare” în satul Poiana, judeţul Galaţi, şi avea o singură mare frică în legătură cu viitorul soţ: să nu fie un „mânjit”. În concepţia mamei, un mânjit era cineva care lucra cu vopseluri sau alte substanţe care îl făceau să se întoarcă acasă murdar şi să îi dea soţiei mai mult de treabă.

Apoi, ajutată de vărul ei, mama şi-a găsit de lucru la Adjud. Când a coborât pe peron, vărul mai era cu un coleg de muncă. Coleg care a plăcut-o. Aşa a ajuns mama să se întâlnească cu el la cinema în Adjud chiar a doua zi. Cu o noapte înainte mama spune că a visat un tip brunet, cu un palton de piele negru, care venea la ea peste o apă. Cu o zi înainte tata pune că şi-a vopsit paltonul cu o cremă specială, pentru că se decolorase şi voia să pară că e nou şi să o impresioneze.

La cinema, mama ţine minte şi acum că rula un film de dragoste. Soţul unei femei moare în război, iar cel mai bun prieten al lui începe să îi facă avansuri. Femeia refuză aşa că prietenul o loveşte. Atunci mama i-a spus tatei că ea ar fi acceptat o relaţie cu cel mai bun prieten al soţului,  asta doar ca sa evite să fie bătută. Tata n-a fost de acord.
După un film şi o prăjitură, tata i-a spus că vrea să o ia. Pur şi simplu. Vărul a convins-o pe mama, povestindu-i că e băiat bun şi are bani la CEC.

Era februarie când tata s-a dus la mama acasă, se topeau zăpezile şi Siretul ieşise din matcă aşa că tata a trebuit să-l treacă cu barca. După ce a făcut turul rudelor din sat, tata s-a pregătit de plecare. Şi mama a spus că merge să îl conducă până la pod.
De fapt, mama şi-a luat câteva lucruri şi actele într-o geantă şi dusă a fost. Abia după câteva săptămâni i-a trimis vorbă bunicii că e bine.

Camera în care stăteau în chirie în Adjud avea doar un raft şi un pat. Amândoi îşi amintesc cum au pus hârtie colorată pe rafturi şi stăteau pe pat şi îşi admirau creaţia. De asemenea, ca să ajungă la toaletă trebuia să traverseze o curte. Şi pentru că era noroi, tata o lua întotdeauna pe mama în spate şi o ducea până acolo.

În timp ce tata îşi făcea meseria de „mânjit” (da, mama exact peste asta a dat) mama stătea acasă şi citea romane.
Pentru mine, dragostea înseamnă răbdarea pe care a arătat-o tata când, într-o zi, s-a întors acasă flămând de la muncă şi a văzut că mama nu făcuse nimic de mâncare. A luat o cană de apă, a amestecat zahăr şi a început să înmoaie o felie de pâine în licoarea magică. Când l-a văzut, mama l-a întrebat: „Dar ce, aia-i mâncare?”.

O iarnă mai tarziu s-a născut sora mea, apoi trei băieţi, iar după 23 de ani de la marea aventură, eu. Nu mi-am cunoscut părinţii tineri (mama avea 43 de ani şi tata 52 când m-am născut), aşa că povestea asta a fost o poveste şi pentru mine, în încercarea de a-mi reconstrui un trecut. Un fel de reîncarnare retroactivă.

Cu toate acestea, sunt sigură că acum, după 45 de ani împreună, sunt mai fericiţi ca niciodată. Pentru că pentru mama iubirea înseamnă să îi organizeze lui tata ziua, să îl tachineze, să îl cheme din curte când e o emisiune interesantă la televizor, să îl contrazică în legătură cu anul de naştere al lui Eminescu sau să îi pună în borş tăiţei de casă în loc de orez. „Că aşa îi place lui taică-tu.”
Iar pentru tata, iubirea însemnă să o protejeze pe mama, să fie mândru când are musafiri şi toată lumea o adoră, să o ia în braţe şi să îmi spună, „uite cum stă ca un miel la drăgălit”.

%d blogeri au apreciat asta: