Posts tagged ‘poveste’

Februarie 16, 2012

Tatal meu ecologist

Tatal meu a implinit in ianuarie 77 de ani. Iar astazi a fost eroul unei povesti adorabile.b

De la casa din varful dealului pana la cel mai apropiat mijloc de transport, cu geanta in spate, tata a parcurs 10 kilometri voios. Apoi a gasit transport pana la Bacau, unde sta fratele meu.

Tata nu prea bea si nu fumeaza, asa ca isi umple timpul de pensionar muncind si adormind la „Viata Satului”, „Timpul Probabil” (sau „Starea Vremii”, cum ii zice el rubricii „Meteo”) sau orice alt program suficient de plictisitor.

Fratele meu sta la bloc, la etajul 3. Dupa ce a terminat tata cu dormitul a inceput sa caute de munca. Si da-i si cauta, pana a descoperit balconul plin de zapada. Tata nu se trezeste odata cu soarele, tata se trezeste cand stelele inca mai vizeaza nori care sa le inveleasca.

In mintea lui de om cu bun simt de la tara, tata s-a gandit sa nu arunce zapada peste balcon, ca poate pe aleea de la intrare. Asa ca s-a apucat sa duca zapada din balcon, ca o furnicuta, in cada din baie. Cand a umplut cada, mandru nevoie mare, s-a prins ca zapada se topeste greu si daca cineva ar vrea sa faca baie ar trebui sa astepte mult si bine.

Norocul lui a fost sa zareasca o vecina la balcon care l-a linistit si i-a spus ca sub balconul lui e doar o gradina si nu incomodeaza pe nimeni daca arunca zapada. Asa ca s-a pus tata pe bagat zapada din cada intr-o geanta ca s-o poata arunca pe balcon.

Cand l-am intrebat pe eroul nostru de ce n-a pus apa fierbinte peste zapada a spus ca apa costa si n-a vrut sa faca risipa. Povestea se termina aici. Tata merge mai departe.

 

 

 

Anunțuri
Etichete: , , , ,
Ianuarie 11, 2010

Avem un vaccin. Cum procedam?

Grigore mai avea doar un pic de Cola in sticla indesata in buzunarul gecii de blugi. De cate ori venea la Bucuresti, asta ii placea sa faca: sa bea suc cu bulbuci si sa mearga cu metroul. Acum zeul transportului in comun i-a zambit. A gasit si loc de stat jos.

S-a prefacut ca se scarpina pe obraz ca sa isi poata sterge nasul cu maneca. Era totusi in capitala, nu putea sa se poarte ca in sat la el. Cand a vrut sa bea ultima gura de Cola din bidon, trenul a franat brusc. Sa inecat si a inceput sa tuseasca. Doar o data. Pana a simtit bastonul paznicului de la Scorsesse peste ceafa. O data. Si inca o data. Paznicul dadea cu sete, mai indarjit de fiecare gemet de durere.

O babuta se uita in jur preocupata. Umbrela ei cazuse pe podea. O insfaca cu hotarare si i se alatura. Acum pe langa bastoane Grigore primea manere de umrela luata de la metrou peste fata. Apoi noi pumni si noi picioare isi gaseau locul pe corpul lui chircit acum pe podea.

Singurele pauze erau statiile, cand agonia lui Grigore sporea pentru ca era lovit mai cu sete de oamenii care abia intrau cu energie.

La ultima statie, paznicul i-a indesat trupul inert cu scarba intr-un sac inchis etans si l-a rostogolit ca pe un covor pana la o camera pe care scria cu litere de marimea unei cartele de metrou:

Persoane nevaccinate impotriva gripei porcine”

%d blogeri au apreciat asta: