Archive for Iunie, 2009

Iunie 29, 2009

Iisus cum nu l-am mai vazut pana acum

Sa ne imaginam:

Magda e in Madrid. Iese la 8 seara din casa. Pana ajunge ea in centru, nu mai e nimic deschis ca sa ma corupa, asa ca imi ramane doar sa explorez orasul fara harta.

Si printre statui miscatoare, scotieni si cersetori vad ceva ciudat. Un om pe o cutie si unul langa. Ala de pe cutie are cam 45 de ani si vorbeste cu un foarte bun talent dramatic. Ma apropii. Hm… Probabil e teatru stradal. Langa el un nene cam de aceasi varsta face traducerea in engleza. si partea cea mai buna e ca nu face doar traducerea din spaniola in engleza. Ii imita si gesturile, si expresiile faciale. E ca si cum ai urmari doua monoloage in acelasi timp. Ma uit dupa o cutie pentru bani. Nu e nici una. Am presupus ca o sa treaca unul din ei dupa cu o palarie sa stranga. asa facea iluzionistul din Roma.

Povestea e destul de simpatica. Despre cum el si-a dorit toata viata femeia perfecta. Una frumoasa, care miroase bine si nu ii cheltuie baii. Dupa lungi cautari a intrat in mall. Si acolo a gasit femeia ideala. Doar ca a descoperit ca nu era o femeie, era un manechin. Plastic la exterior, goala pe interior. Exact ca oamenii. Bla, bla, bla, oamenii goi, oamenii care au doar relatii formale…din cand in cand mai ciocaneste cu degetul pieptul manechinei de plastic ca sa auzim cat de goala e pe interior.

Si…Jbang! Intrebarea: <<Credeti ca daca Dumnezeu daca ar vrea ar putea da viata acestui manechin de plastic? Eu cred ca poate. Dar nu vrea. Asa mi-a dat viata si mie in urma cu 20 de ani cand am gasit calea adevarata.>>

Aici am observat ca unul din gasca a observat ca eu nu am CD si fluturas ca restul publicului. a inceput sa se apropie amenintator si am plecat. Am mers sa pacatuiesc cu niste inghetata care sa imi umple sufletul gol.

Iunie 25, 2009

Eu si Roberto Benigni

Ca il iubesc pe Roberto Benigni nu stie multa lume, pentru ca intrebarea „Care e actorul tau preferat?” nu mai e de mult o replica de agatat moderna. Ce trebuie tot multiversul sa stie e altceva. Am primit in avanpremiera o minunatie de cadou de ziua mea. Un bilet la TuttoDante!!! Fiind ultimul spectacol din turneul mondial 2008-2009 si mai ales pentru ca sunt eu spectator, va fi minunat.

Sper ca asta sa nu dezamageasca armatele de popoare care aveau intentia de a-mi cumpara un cadou. Inca mai sunt sanse sa imi dati ceva minunat. Hai, mintea la contributie!

Inainte sa plec din Bucuresti m-am intalnit cu alti doi oameni faini: Malik Roy si Yuma Rolls, doi francezi care au vazut lumea dansand salsa. Acum vor face si un documentar, sau trei in functie de materialele adunate despre proiectul Salsavage. Intalnirea cu ei mi-a adus aminte de ce e mai bine sa fii barbat.  Imaginati-va ce ar crede „lumea” despre o femeie care face ce fac ei: mergi intr-o masina cu doi cameramani prin lume, dormi acasa la necunoscuti si dai lectii de  salsa ( nu stiu ce spune mai mult „I am ready for hot sweaty sex” decat salsa)

In concluzie, sunt intr-un continuu proces de intalnit oameni care imi fac inima sa zambeasca. Ceea ce va doresc si voua.

Iunie 21, 2009

Sa invatam prostii din filme

Sa va luminez eu daca voi singuri nu ati putut aprinde un bec. Va avertizez, urmeaza un cliseu: in viata nu e ca pe ecran. As vrea ca intamplari ca asta de azi sa nu mi se mai intample pana nu ajung la 35 de ani si cu nevoi de confirmare a puterii mele de atractie. Prin urmare:

Imi scot gandacelul meu de prietena la o poveste pe o terasa. Cum terasa e mare, imi arat latura masculina si merg la bar sa comand.

-Vrei sa te ajut sa duci bauturile?

Intrebarea venea de la un chelner. Care el chelner asta face. Duce bauturi de la bar la masa. Asa ca l-am lasat sa isi indeplineaca misiunea zilei ca un Superman al paharelor ce era. Doar ca surpriza a venit doua sorbituri mai tarziu:

-Stii, nu am facut cunostinta. Sa ma cauti cand mai vii aici.

Cuuuuum? In ce cod nescris daca accepti ca un chelner sa iti duca bautura la masa asta inseamna „Te rog, cucereste-ma”?

Am terminat de vazut a multa oara sezoanele din Friends si am impresia ca serialele astea ne-au umplut capul de clisee si scenarii. Presupun ca si chelnerul de azi tocmai vazuse o comedie stupida cu Ryan Reynolds in care „orice e posibil”, „dragostea invinge tot”  si „daca vrei, poti.”

Iunie 16, 2009

„Eu chiar si pe gandire am asigurare”

Multumirile de azi merg catre doua persoane minunate:

1. Minoritarul care s-a asezat in spatele meu la coada la bilete si a simtit nevoia sa ii spuna prietenului sau „As fute-o pe asta”. Multumesc. Acum, chiar daca ma refuza o mie de barbati pot sa dorm linistita. Undeva intr-o casa cu acoperis in 9 ape,  cu pitici de gradina care de fapt sunt statui in marime naturala dupa chipul si asemanarea lui Adi Minune, acolo isi lustruieste cineva ghiulul si lanticul in asteptarea mea. Ce bine, pot sa fac mofturi in continuare oricarui muritor de rand! Printul meu sper sa ma astepte totusi pe un cal alb, pentru ca pe unul negru mi-ar fi greu sa il disting. 

2. Tipul foarte amabil care m-a intrebat ce loc am, mi-a insfacat valiza din maini si a dus-o 2 metri pana acolo si apoi mi-a spus  zambind cu toate pauzele „10 lei face”. 

Ii mai multumesc ca la vederea siderarii mele a reactionat ca un epileptic minus spume si nu a plecat pana nu i-am dat 5 lei. 

In continuare, ca sa mai luminez acest post, iata ce am mai adunat din drum:

-versurile dintr-o manea auzita inevitabil la un telefon mentionau:

„Eu chiar si pe gandire am asigurare” Imi pare rau ca nu pot sa ii dau autorului drepturile asupra creatiei, dar creierul meu nu are functia de recunoastere a trilului de mahala. 

-un interviu de pe sport.ro cu o fetita de 10 ani, castigatoare a campionatului nu-stiu-care de sah:

Reporter: Iti place sahul?

Sah-girl: Da…

Rep: La anul vrei sa castigi un premiu mai mare decat asta?

SG: Da…

Sper ca reporterul in cauza terminase profesionala de sculeri matriteri la Namoloasa. Altfel, ii vreau eu postul. Multumesc.

Iunie 12, 2009

Experiment

Pentru ca stau la parter, mi-am permis sa fac un mic experiment. Unul care nu vrea sa demonstreze nimic, dar care mi-a implinit asteptarile pe care le aveam de la el.

Am asezat pe pervaz aseara o pereche de blugi. Spalati, impaturiti, numai buni. Numai buni de luat se pare, pentru ca astazi nu mai sunt.

Era o pereche de blugi de care nu mai aveam nevoie, asa ca mi-am permis sa ma joc. Nu, n-am vrut sa demonstrez nimic. Imi urez doar un calduros „Bine m-am intors in Romania”.

Iunie 11, 2009

Fantezii pe doua roti

Nu am avut niciodata ce aveau ceilalti copii. Nici sapca intoarsa, nici salopeta de blugi, nici cd player care se putea agata de blugi ca sa poti merge cu mainile in buzunar pe strada. Cu bicicleta era mai sigura treaba: de ea nu aveam nevoie. Punct.

Cei sapte ani de acasa la mine au insemnat cei sapte ani de la tara. La Varlanesti abia aveai drum de mers pe jos, nici gand de poteci pentru bicicleta. Si mai mult, unde sa merg cu ea ? Cea mai lunga calatorie pe care o faceam frecvent era pana in deal la stana. Acolo mulgea tata oile si eu ii duceam galetile. Singura utilitate pe care ar fi avut-o bicicleta ar f fost sa o pun paravan intre mine si berbecii rau intentionati.

Apoi m-am mutat la scoala la oras. Tot un fel de Varlanesti, doar ca oamenii pe care ii salutam nu imi raspundeau la salut. Atunci am aflat ca oameni pe care nu ii cunosti trebuie ignorati pe strada. La 14 ani a venit EL. Tipul care se ocupa de sunet la serbarea de Paste, cand am recitat eu o poezie de Arghezi. Nu am vorbit niciodata, dar in cele mai indraznete fantezii ale mele venea si ma intreba cat e ceasul. L-am tot urmarit pana cand am descopeit ca e biciclist.

Si asa a inceput zbarnaiala. Ca vreau bicicleta. Si sigur ca o sa merg pe ea. Nu conteaza ca la 14 ani nu stiu sa merg, poti invata oricand. Si da, pot sa o car pana la etajul 4 chiar daca am 40 de kilograme.

Cand m-am vazut intr-un second hand de biciclete deja imi imaginam cum biciclistul meu o sa se indragosteasca nebuneste daca vede ca avem pasiuni comune. Au urmat zile lungi in care faceam febra musculara la maini pentru ca tineam ghidonul foarte strans si dureri de la saua incomoda veche de 20 de ani. Dupa ce am invatat sa merg, ieseam in fiecare zi cu ea. Nu conta daca singura sau insotita, trebuia sa fiu vazuta in oras. De asemeanea nu conta ca dura mai mult sa o cobor si sa o urc pana acasa decat timpul in care ma plimbam.

Cu cat ma indragosteam mai mult de bicicleta, cu atat ma inroseam mai putin cand treceam pe langa tipul de la sunet. Asa au trecut 5 ani in care am invatat sa atrag
priviri prin ceea ce sunt nu prin ceea ce calaresc. La propriu, pentru ca inspirata de faptul ca avea sa, bicicleta mea se numea Black Beauty.

Apoi a venit momentul in care sa imi dovedesc dragostea . Tata mi-a spus ca un coleg de lucru are doi baieti mici care nu au bicicleta si m-a intrebat daca eu am de gand sa o iau pe a mea la Bucuresti la facultate.

Nu stiu daca inca mai imprastie praful pe o strada sau a ajuns decor in vreo magazie. Dar stiu sigur ca pentru mine bicicleta ramane legata de momentele in care ma inroseam cand ma privea un tip. Si cea mai indrazneta fantezie era sa imi imaginez cum isi opreste bicicleta lui in fata bicicletei mele si ma intreaba cat e ceasul. Pentru mine bicicleta ramane simbolul inocentei de a nu sti ce inseamna sa fii om mare.

Iunie 9, 2009

Barcelona: prietenii adevarati iti fac reclama

barcelonaNu stiu daca „Imi fac o operatie de marire de penis” e o metoda amuzanta a patronului de a explica de ce a inchis magazinului sau e o surpriza adaugata de prietenii lui dupa. Vreau si la noi glume inofensive ca asta, nu magazine incendiat la nervi de patronul de langa.

Iunie 7, 2009

De la votare

Doamna Aneta:

„-Cand eram mai mica am gasit o broscuta. Dar era moarta, ca stiti, mie mi-e mila chiar si de o broscuta. Eu n-as putea omori nimic, dar aia era moarta deja.

Si am luat-o asa, am disecat-o si am intins-o pe un plexiglas la soare. Si asa frumoooos s-a uscat!!!!”

Si ca un bonus, stiti cum se scot voturile pentru numarare? Se sigileaza urna, se intoarce pe dos, se rupe fundul si se scot pe acolo. Oricum, dupa rezultate, se pare ca romanii au votat cu partea dorsala. Ah, tara mea de glorii.

Iunie 6, 2009

Chichizdrucii de dupa amiaza

Singura data cand mi s-a facut enorm de dor de ceva in Franta, nu a fost nimic legat de o persoana. Mi-a fost dor de un miros. Mirosul de soba, de lemne care paraie, de funingine.

Mi s-a facut dor de noptile in care adormeam cu focul aprins si ma uitam la jocul de lumini de pe tvan pana adormeam. Dor sa ma ambitionez eu sa aprind focul si sa consum toate bucatile de hartie disponibile.

Azi m-a trezit din somn un telefon si nu ma puteam hotari daca sa rad sau sa plang in hohote. Nu era nicio veste cruciala. Dupa ce am spus „alo” am auzit doar piuitul unor pui de gaina abia iesiti din ou.

„Am si bufnosi  si cu gatu’ gol, unu’ e incaltat- e plina casa de chichizruci”.

„Sa te bucuri de lucrurile marunte” nu e un cliseu. E o sansa oferita doar celor care pot vedea un sarpe boa care a mancat un elefant si nu o simpla palarie.

Iunie 5, 2009

Amintire de la Geneva.

IMG_2055Pur chocolat dar mai ales pure emotion.

%d blogeri au apreciat asta: