Archive for Septembrie, 2009

Septembrie 25, 2009

Măi complotistilor!

Pana acum, nu am avut parte de tradari. Inafara poate de niste pusti care ma dadeau de gol la „V-ati ascunselea” („tupu” pentru cititorii din vest) si un personaj care s-a hotarat brusc sa nu ma mai astepte la gara. Nimic ce nu poate fi uitat sau razbunat cu o corcodusa aruncata in tampla.

Saptamana aceasta Gigi Becali mi-a deschis ochii. Datorita lui mi-am dat seama in ce intuneric traisem. Cum toata lumea m-a mintit. Cum mi-au rupt pagini din carti ca sa nu descopar adevarul. Cum mi-au sters cuvinte din dictionar ca sa traiesc in bezna. Dar iata si povestea:

In scurta vizita facuta acasa m-am gandit sa mananc floricele cu televizor si  sare. Si cu sora mea pe langa. In cutie se desfasurau Mihai Morar si Gigi Becali. Vorbind despre problemele Stelei, sau aparate de scobit in nas cu pedale, orice ar fi fost, eu am retinut doar esentialul:

Mihai Morar: Si credeti ca a fost vorba de un puci gandit impotriva dumneavoastra?

Gigi Becali: Nu cred dom’le ca a fost puci, nu cred ca se oboseste cineva sa….

De aici nu stiu ce a mai zis Gigi, stiu doar ca universul meu s-a prabusit. Mihai Morar stia ce e un puci. Gigi Becali stia ce e un puci. Magda nu auzise in viata vietilor ei cuvantul puci.

Nici nu mai povestesc cate acuzatii foarte indreptatite si-a luat complotista sefa, cea care m-a plimbat prin scoli si mi-a impletit coroane din trandafiri luati din gardul viu al intreprinderii.

Nu pot sa cred ca mi-am dus o viata fara cuvantul puci. Ba mai mult, oare cuvantul puci o fi aflat ca eu exist? Sau doar eu stiu de el? Oare cand inchide cineva DEX-ul peste cuvantul puci, el se gandeste la mine?

Sunt hotarata sa imi pun ordine in viata si sa readuc lumina. Va rog, invatati-ma cuvinte noi. Daca imi spuneti unul de care nu am auzit, va declar Cavaleri ai Luminii Lingvistice si cand va prind pe la vreo reuniune de soareci de online va dau si o acadea. Sau un zambet.

Anunțuri
Septembrie 22, 2009

Na-vă criză

Pana la urma am descoperit solutia pentru coruptie.  Criza. Astazi am vazut o controloare care nu a lasat o persoana fara bilet sa se urce spunandu-i:

– Daca ma dau afara, ma angajezi tu?

Da, de asta aveam nevoie. Ca oamenii incompetenti care se intampla sa fi ajuns angajati sa fie cuprinsi de revelatie: un loc de munca este un privilegiu nu un drept. E mai greu sa iei spaga cand stii ca seful tau abia asteapta sa te dea afara. Penru ca daca nu cazi tu, cade el.  Si foamea este una dintre cele mai primare si mai crude legi.

Septembrie 20, 2009

Webstock 2009- Cum sa castigi mai mult decat experienta

La Webstock am ajuns ghidandu-ma dupa sirul lung de semi-geeks si fete aranjate care roiau la 8 dimineata pe Calea Victoriei. Inca de la inceput m-am simtit ca un cioban fara oaie la Reuniunea Oierilor de Pretuntindeni.Toata lumea clickaia de zor, ba pe telefon, ba pe „tigaie”( cum il alinta pe „GigiDell” rudele mele care au prins armata pentru femei si repartitia la sfarsitul facultatii).

Cum cea mai mare oportunitate pe care mi-o ofera telefonul meu este functionalitatea butonului verde, m-am resemnat sa tin pixul in mana intr-o pozitie care spunea „vreau sa scriu deindata ce aud o idee geniala, dar in acelasi timp ma concentrez atat de tare, incat uit ca as putea scrie”.

Cand si-a inceput Bob Rapp de la Vodafone discursul eu mi-am zis: „A, uite-l pe tipul care ne-a spus (mie, Ralucai si lui Silviu) ca ar vrea sa fie un urs dansator la circ. Pe langa asta , Manafu a mai spus ca Bob are un telefon de dat celei mai nastrustice intrebari. Bine, nu mi-l imaginez pe Manafu pronuntand in conferinta Webstock cuvantul „nastrusnic”, dar cu nici cuvantul folosit de el nu mi-l amintesc, sa am iertare.

Asa ca mintea mea girofar se facu. Doar ca intrasem in fibrilatie cand am vazut ca Bob tot vorbeste iar mie mi se pare totul atat de firesc incat nu mai e nimic de intrebat.

Asta pana cand a spus ca ar trebui sa fim foarte sinceri si onesti in tot ceea ce afirmam pe Twitter, Facebook si alte retele de castigat timp pierdut.

Eu, strabatatoare de lume in lung si in lat, mi-am petrecut penultima zi din 2008  la Londra pe scaunul rosu din Dominion Theatre la musicalul We will rock you. In care una din idei este ca in viitor toti ne vom prezenta in viata reala cu id-ul de pe internet.

Si cum toata lumea scrie pe conturile personale mai degraba „am omorat 7 muste dintr-o lovitura” decat „am alergat 7 ore sa omor o musca”, l-am intrebat pe Bob cum poti convinge oamenii sa fie sinceri cand profilul online este o sansa de a parea mai grozavi decat in realitate.

In concluzie, de acum pot sa socializez online si cand sunt plecata in oras sa socializez offline pentru ca jucaria asta este a mea.

Dar lasand bucuriile materiale la mine in buzunar, Webstock 2009 a fost o conferinta educativa, la care am auzit idei simple dar cu rezultate si am facut ceva grozav, care mi se intampla tot mai des in ultima vreme: am vorbit cu multi oameni mai destepti decat mine.

Septembrie 15, 2009

Offline 2.0 vazut de 4.0 ochi

Prietena mea Monica tot vrea sa isi faca blog de o vreme. Probabil daca nu eram prea lenese ne faceam un blog de „erasmuse” cand am fost impreuna la Lyon. Asa ca am adus-o la o petrecere de oameni de online. Va las cu intrebari relevante:

-No, tu, da tu stii pe careva de aici? Asa in viata reala? Sau numa de pe net?

-Da oamenii astia au venit numa asa sa stea la mese si sa vorbeasca cu necunoscuti?

(Intervine Sorin Tudor si ne indeamna la socializare intensa)

-Sa nu cumva sa isi uneasca ala din fata masa cu a mea! Uite ca o impinge! Si o sa vorbeasca cu mine, dar eu n-am blog sa ii spun unde sa ma gasesaca.

In cele trei ore de socializare, am ras cat sa imi incarc bateriile, am dat mana cu oameni pe care i-as recunoaste pe strada da nu mai stiu cum le zice in Twitto-buletin si inca nu e destul. Hai sa facem un Offline 2.0 in fiecare luna, pana o conving si p Monica sa se lanseze in online si sa aiba o mandra eticheta in piept dupa care sa o cautati pe Google.

Septembrie 8, 2009

Pantofii de 5000 PP (priviri-putere)

I-am pacalit si nu isi dau seama. Pana acum barbatii au crezut ca ne pot suci mintile cu masina lor. Dar au uitat ceva: fata NU merge pe jos! Mergem mai cocotate sau mai asezate in niste minuni care le sucesc mintile.

Balerini care ii duc cu gandul la o secretara cuminte care se dezlatuie dupa program, tenisi de scolarita rebela, tocuri de femeie de afaceri sau cizme de calarie, toate le inspira ceva. Ba chiar, Adrian mi-a spus ca ii place cum arata formele unei femei atunci cand e pe role. Dar asa  cum prietenele mele stramba din nas cand cineva  conduce o Dacia 1310, nici ei nu ar iesi cu o tipa incaltata in „gumari”. (Pentru cititorii nedusi la arat: gumari=incaltari de cauciuc, alias guma in asezarile rurale romanesti).

Asa ca in toamna asta am decis sa ma port ca un barbat cu chelie, burtica, afla in plina criza a varstei de mijloc. Voi purta cele mai inalte tocuri pe care le-am purtat vreodata pe niste picioare dezgolite pana la limita fluieratuilor de pe eternele santiere bucurestene. Voi fi incaltata cu echivalentul unui bolid german, din piele intoarsa, culoarea caprioarei in lumina farurilor dupa cum urmeaza:

IMG_5749

Bineinteles, ca orice domn respectabil care vrea sa se impuna, nu as avea doar o pereche de incaltari-minune. Ce, ei nu au masina utilitara si masina de agatat? Asa ca mie imi mai ramane sa gasesc o pereche numai buna de plimbat de ici colo.

Destul de inalti cat sa vad orizontul , rosii ca obrajii mei cand primesc un compliment, din pielea cuiva, un fost, alt membru al ecosistemului sau al tabelului lui Mendeleev. Si neaparat, comozi ca palmele mamei care imi cuprindea talpile sa mi le incalzeasca cand veneam inghetata de la sanius. Daca ii gasesc, se vor numi „Pantofii Bucuria”.

Asa-i ca toti vreti sa ma vedeti pasind-zambind?

Etichete: , , ,
Septembrie 7, 2009

Suspiciunea de a fi gay

eltonCand  invatam la Lyon am avut un proiect de facut la « Analiza discursului ». Eu am scotocit presa franceza si cea romaneasca de articole despre tigani si am aratat ce ne uneste. Galici sau balcanici, nu prea le avem cu neutralitatea. Cand vine vorba de un lucru care nu ne place, lasam etica in cartile de jurnalism si noi ne ocupam cu imprastiatul de cuvinte-eticheta.

Noua mea dilema este de ce acceptam sa citim fraze ca „Membrii familiei il suspecteaza pe Gigel ca ar fi gay” sau „Deputatul Eustache Balanel a fost acuzat ca e gay dupa ce s-au descoperit poze in care acesta se afla in compania unor persoane cu aceasta orientare sexuala.”

Cuvintele neutre sunt uitate daca cel care scrie are o viziune proprie. Asaca va propun un exercitiu. Sa ne imaginam impreuna inversul. Cat de stupid ar suna asta:

„Cantaretul Elton John acuzat ca este heterosexual! Artistul este suspectat ca ar fi straight dupa ce mai multe ziare de scandal au publicat fotografii cu el in ipostaze „prietenoase” alaturi de personaje mondene recunoscute ca fiind heterosexuale. Sotul sau a declarat ca inca nu se pune problema unui divort, dar aceste poze i-au zdruncinat increderea”.

Luati un ceai si ascultati o melodie relaxanta. Dar sa nu fie Mika, el e acuzat ca ar fi gay. Sa nu cumva sa se ia pe calea sunetelor!

Septembrie 5, 2009

Nopti de supa pentru zile cu zambete

soup

In seara asta a fost Urban Soup Nights, un eveniment-demonstratie. Un eveniment care poate sa le dea peste bot televiziunilor care afirma ca romanul cere nichite si alte semi femei semi imbracate. Un eveniment care sa le dea peste bot parlamentarilor care plutesc in fiecare saptamana pre-alegeri ca un mesia dezgustator pe nori de fum de mici.

Nu, romanul nu cere toate astea. Ce-i drept, e lenes. Ii e prea lene sa se gandeasca ce sa ceara, ce i-ar face viata mai frumoasa, suntem campionii lui „lasa bai ca merge asa”. Cu toate astea, daca ii oferi ceva frumos s-ar putea sa se deschida. Sa fie bucuros ca oamenii pe care i-am vazut azi la coada in Parcul Tineretului.

Sunt sigura ca bunicutele care asteptau nu s-au gandit niciodata „Mama, ce pofta am de o supa cu lapte de cocos si ghimbir! Dupa ce aflu cine a omorat-o pe Elodia  imi prepar una”. Normal, pentru ca nu stia ca exista.

Asa ca hai sa ne ajutam sa descoperim lucrurile frumoase. Asa cum am descoperit eu azi placerea de a toca dovlecei cu niste frumosi necunoscuti. Asa cum cei care se plimbau azi in parc s-au bucurat sa  renunte la o punga de seminte pentru o supa caritabila.

%d blogeri au apreciat asta: