M-am mutat la Bruxelles in luna august, iar la sfarsitul lui ianuarie se termina contractul care m-a tinut ocupata.
Imediat dupa voi veni in Romania pentru mult asteptata baie de multime cu care mi-am obisnuit prietenii, neamurile si fanii, care in total sunt, hm, nu vreau sa precizez (dar este un numar egal cu populatia Varlanestiului intr-o zi de hram).
Ma astept la intrebari clasice din categoria oracol: pe cine iubesti, ce faci in timpul liber si mai ales ce faci in ala ocupat.
Cel mai probabil cand ma veti intreba asta nu voi fi ocupata contractual. Asa ca revin la titlu.
NU, SUB NICI O FORMA, SA NU VA PRIND, CA IMI SERVITI URMATORUL DIALOG:
-Si, ce faci acum la Bruxelles?
-Imi caut de lucru.
-A, pai de ce nu incerci la Parlamentul European? Am auzit ca acolo se cauta din astia ca tine care vorbesc mai multe limbi.
In numele lui Pikachu, stiu ca este un Parlament European aici. Il vad in fiecare zi de pe balconul cladirii in care am biroul acum. Il vad si cand mai organizam vreo conferinta acolo. Il vad si cand merg la cate un eveniment pentru networking si sampanie. Stiu ca oamenii care lucreaza acolo sunt poligloti. Mai stiu si ca am probleme cu inima. Si daca incep sa vorbesc cu voi de un loc de munca si vad ca deodata vi se lumineaza fata de parca ati gasit solutia salvatoare si apoi JBANG!, vine asta cu Parlamentul, trec de la tahicardie la moarte clinica.
Singura situatie acceptabila in care astept sfaturi e atunci cand astea vin insotite de un link catre un anunt de job, un e-mail al unui angajator in cautari sau de o mancare buna si un mojito.
De fapt, am scris toate astea pentru ca nu stiam cum sa va anunt mai bine: intre 4 si 20 februarie sunt in Romania. Programarile se fac prin www si sms. La fel si cererile de cadouri pe care le vreti cu numele vostru pe ele la mine in bagaj.
Bisous!
selfbranding.wordpress.com 