Adio film siropos inspirat de o poveste reala

Uneori, jurnalistii lipsiti de inspiratie intreaba intr-un interviu „Ce fel de film ar fi fost viata ta daca ar fi fost ecranizata?”

A mea n-ar fi fost cu siguranta un film romantic. Sunt moartea pasiunii, puterea mea de super erou e sa provoc erectii intelectuale si fizice si sa le las dezamagite ale nimanui scheunand a pustiu.

Astazi de dimineata am fost la piata. Ieri am adormit fara sa ma demachiez, asa ca peste mutra de „abia iesita din cearsaf” se mai asterneau si doua dungi de mascara intins. Ciufulita si dezorientata in cautarea unui mango si a unor castane de copt, ma trezesc cu o copie a lui Romain Duris, cu o stralucire de Eminescu la sanatoriu in privire:

-Ma scuzati… Franta?

-Nu

-Spania?

-Nu

-Italia?

-Nu

-De unde?

-Romania?

-A, sunteti foarte frumoasa….

Sunt femeie, nu caramida. Imi plac complimentele. Dar in acelasi timp, intamplarea face sa am un cap intre urechi in care se petrec miscari. Si nu suport minciunile. Asa ca in loc sa ma incante, m-a speriat rau. Am zis „Merci”, dar cand m-a intors cu spatele am scos un „yayks!” de Scooby Doo si m-am ascuns printre multimea din fata unei tarabe cu dovleci.

Cand am terminat negotul de duminica dimineata am plecat spre casa linistita. Linistita pana cand ma trezesc cu personajul care ma ataca din lateral.

-Aha, ne reintalnim! Stai asa ca ma suna cineva!

Ba’ sa stea mama dumitale. Cum avea o geaca cu maneci largi am avut impresia ca a dusla ureche un telefon imaginar si a inceput sa vorbeasca cu maneca. Dar am zis ca nu stiu evolutia tehnologiei asa ca am mers mai departe. Dar nu scap asa usor.

-Domnisoara! Domnisoara!

Ma opresc.

-Si, ce faci la Lyon?

-Invat

-Ce inveti?

-Stii, nu vad de ce ti-as raspunde la intrebarea asta.

-A, pai atunci spune-mi altceva: iti place ploaia? Ai vazut vreodata un rasarit? Zi-mi ce vrei tu.

-Imi plac desenele animate.

-Super! si mie! Care iti plac?

-Tom si Jerry

-Hm, asta care e? Cu o pisica……

-Si un soarece?

-Si iti plac desenele. A, asta lucrezi, faci desene animate?

-Nu. Am terminat?

In momentul asta a pus o privire descumpanita, cam cea pe care o aveau gainile de la tara cand ma vedeau intrand in curte si alergau disperate dupa mine crezand ca am graunte, dar eu intram doar sa adun ouale.

Am aruncat o jumatate de zambet si am plecat repetendu-mi in minte acelasi „yaks!” scubiduic.

La Hollywood, povestea asta se termina cu noi doi gatind bostanii din piata in cabana lui din Alpi la care am fi ajuns intr-un elicopter.

Dar cand povestile ma intalnesc, eu le dau de le julesc.

Anunțuri
Etichete:

7 comentarii to “Adio film siropos inspirat de o poveste reala”

  1. Bai, fain gandit, misto spus. Made my day 🙂

  2. Ma foarte bucur! Am intrsitat un stalker, am bucurat un prieten, legea compensatiei sa traiasca!

  3. Totusi, n-am inteles o treaba: Ce comeback voia sa faca omul cu ”ma suna cineva”? E un fel de ”hei, voiam sa-ti spun ca…stai ca tre sa merg la toaleta”.

  4. Eu am doua variante:
    -ori era tehnica de „Alo, da, inca nu pot lua Mercedesul din service? Ce nasol, eu cum naiba ma descurc numai cu un BMW doua zile?”
    -ori era si mai subtil, a vrut sa vada daca mi-a captat atentia, daca ma opresc si astept sa vorbeasca el la telefon cu ochi umezi de nerabdare

  5. dc era neimportant nu ajunge colo icishea pi bluog. poate va mai reintalniti, poate o sa fi si mai inventiv etc 🙂

  6. ,,Dar cand povestile ma intalnesc, eu le dau de le julesc.”

    Fraza asta mi-a inseninat ziua! 🙂 🙂 🙂 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: