Da, sunt un canibal emotional. In fata oamenilor frumosi corpului meu i se intampla o transformare imposibila: ochii mei devin mai mari decat sunt. Ador oamenii care sunt „mai mult decat mine” in toate: au vazut mai multe locuri, au cunoscut mai multi oameni interesanti, au citit mai mult, au experimentat mai multe emotii.
Un mesaj care promova folosirea prezervativului spunea ca „atunci cand faci sex neprotejat e ca si cum ai face sex cu toate persoanele de care partenerul/partenera ta s-a bucurat inainte”.
Eu cred ca e la fel si atunci cand cunosti un om. Cunosti toate persoanele cu care a interactionat: mama care se machia in exces, colegul de joaca care ii distrugea intotdeauna cadourile noi, vanzatoarea de morcovi care i-a spus „sa mai invete matematica” atunci cand i-a cerut restul corect, iubitul care i-a spus chiar cu o ora inainte ca e cea mai frumoasa femeie din lume.
Mi s-a intamplat sa stau de vorba cu cineva care avea dublul varstei mele, un salariu echivalent cu greutatea mea in aur, dar care dupa multe povesti a gasit increderea sa imi spuna ca trece printr-un moment foarte greu emotional si ca in timpul intalnirilor de afaceri isi cere scuze sa mearga la baie, dar de fapt merge in camera de hotel si plange.
Oamenii frumosi sunt oamenii care iti dau incredere. Incredere in tine insuti alaturi de incederea lor in tine. Oamenii frumosi ma hranesc cu o parte din sufletul lor fara ca eu sa le cer asta.