Cinci ani de UE

Cu ocazia a cinci ani de integrare, va fac cadou un text pe care l-am scris in primul meu an de facultate. A fost tema de sfarsit de semstru la cursul cu Lucian Mindruta.

Suntem europeni, ce…

ianuarie 2007

E clar ca abia asteptai. I-ai dat din timp croitoresei costumul pe care l-ai avut la nunta din toamna a varului de la Constanta sa il mai stramteze. Vremuri de integrare.

Unchiul care iti era dator de cand i-ai adus cateva materiale de constructie de la lucru a gasit un restaurant pentru noaptea cea mare. Nici nu a trebuit sa dai o spaga prea mare pentru o masa care sa nu fie nici langa geam, nici langa usa. Indeajuns insa cat sa te certe sotia. Ai linistit-o repede. Doar o data e revelionul. De fapt, nu e o data, e in fiecare an, dar de ce sa fiu eu cea care iti omoara iluzia.

De copii ai scapat repede. Doar au bunici. Cum sa stea batranii singuri de sarbatori?

Pana in orasul cu unchiul si restaurantul mergi cu trenul. Controlorul iti cere bilet. Ii ingramadesti banii in buzunar si ii zambesti cu subinteles. El nici nu se mai oboseste sa iti intoarca zambetul. Se indreapta catre urmatorul „umplator de buzunare”.

Rudele sunt asa cum le-ai lasat. Ea a uitat ce e acela machiaj, el a uitat care e fundul sticlei de palinca.

Ca o premonitie, ai mai adus si tu doua sticle. Sa fie ca doar o data e revelionul integrarii. Inca nu ai observat ca fiecare revelion e al cuiva: al mileniului, al tranzitiei, al aderarii. Dar niciodata nu e al tau.

Dupa ce ai incercat sa afli daca vinul rosu sau tuica de prune iti face mai bine la circulatie ai plecat la restaurant. Da, a trebuit sa iti iei si nevasta, asa grasa si mult prea parfumata.

In restaurant ai crezuut ca sarmalele care ti-au fost servite sunt aperitiv: o noua inventie, minisarmalele. De fapt erau felul principal. Si singurul.

Te mai uiti la steagurile albastre cu stele galbene agatate prin toata sala. Oare stelele alea sunt acolo cu adevarat sau doar tu le vezi din cauza anemiei? Poate, poate, mai apare un chelner, macar cu o felie de paine cu unt sa nu ametesti pana dimineata. Nimic.

Incepe numaratoarea inversa: 3, 2, 1 si te trezesti cu o imbratisare puternica de la domnul de langa tine. Iti tipa vesel si cu miros de busuioaca in ureche: „Ne-am integrat!” Parca iti creste si tie un pic inima la gandul ca stai intr-o tara care a fost in sfarsit recunoscuta ca ceva mai mult decat satra de tigani de catre „Uniune”

Te saruta si sotia de „La multi ani”. Ea parca nu e prea europeana. Deja nu iti mai pasa.

Decat sa o privesti, mai bine scoti o tigara. Mergi intr-un colt mai retras si o aprinzi. Cand sa tragi adanc in piept un fum, apare langa tine un chelner putin bronzat: „Ce faceti aici?” „Fumez” „Hai dom’le, fumezi in restaurant? Suntem europeni, ce…”