Cred ca am calcat intr-o pelicula si am aterizat fix in Groundhog Day. In fiecare dimineata iau acelasi autobuz de la prima statie. E gol, pot sa imi aleg ce loc vrea. De fiecare data stau pe al doilea rand de la mijloc, langa geam. Dupa 20 de minute de mers, la statie GB se urca aceeasi salbatica care se aseaza langa mine. Cu acelasi hanorac alb si manusi negre. Se pune pe scaun, isi deschide poseta si incepe sa caute in ea dandu-mi coate ascutite in antebrat. Nu mi-a dat de m-a julit inca, fiind din Tg Ocna i-as fi intors o perversa in orice moment. Dar suficient cat sa ma intreb ce naiba e gresit la tine, femeie?
M-am gandit si ca nu ma vede. In Bucuresti mi s-a intamplat decand stateam pe locul din spate din 336 sa se aseze o tanti pe mine si apoi sa tipe speriata cand mi-a simtit genunchii sub posteriorul ei. Dar ma vede. De fiecare data dupa ce termina de scotocit dupa nimic in poseta imi spune ca e cam frig in dimineata asta.
Apoi, ajungem la o EU-TG, o statie la care se urca in fiecare zi batrani. De fiecare data, desi jumatate din locurile din autobuz sunt libere, isi alege o baba-tinta spre care urla: „Madame, vous voulez vous assoire?????” De fiecare data ma rog ca baba sa zica da. De fiecare data baba zice nu.
Si ea ii urla disciplinat „Eu cobor imediat, iti lasam locu daca vroiai!”
Apoi coboara si ziua mea e mai pustie cu o salbatico nebuna de autobuz.
selfbranding.wordpress.com 