Ce n-a văzut Bucureştiul

Din experienţa mea cinematografică de până la 14 ani, am ajuns la concluzia că orice film francez are o scenă de sex. Ba chiar, de câte ori nimeream pe un canal care difuza unul, aşteptam până vedeam oameni dezbrăcaţi doar că să îmi demonstrez teoria (bine, şi ca să văd cum stă treaba cu problema, pentru că aveam doar 14 ani).
După aceea, am ajuns să văd cam un film francez pe an, doar acelea recomandate de prieteni. Până la 21, când am mers 5 luni direct în filmul lor.

Nu curge vin roşu la robinet, casele nu au pereţi de franzelă, nici acoperiş de turtă dulce şi aproape nimeni nu mai poartă o bonetă aşezată ştrengăreşte pe o parte. În schimb am trăit alte lucruri şi nu cred că în Bucureşti o să am prea curând un sentiment de déjà vu.

Episodul 1- Uite ecologia, nu e zgârcitul

În drumul meu spre metrou treceam pe o alee frumos decorată după un feng shui necunoscut mie cu un copac, o pubelă, un copac, o pubelă. Iar în acea dimineaţă şi un francez slab, roşcat şi cu pistrui plantat în faţă pubelei cu pungă lui de gunoi. Când l-am văzut că scoate din pungă o cutie de lapte şi începe să îi scoată capacul, babă comunistă din mine s-a trezit: “Ştiam eu că sunt zgarciti şi fac economie l orice, dar chiar aşa am ajuns, să te opreşti în faţă gunoiului să bei ultima gură de lapte…”

Nu am avut timp să îmi manifest ideile plantate în mine de o armată de profesoare cu părul făcut permanent, că am văzut ce făcea el de fapt. Era o pubelă de triere a deşeurilor, iar el punea capacul la plastic.
Cu toate campaniile de CSR, probabil mai degrabă mobilizăm românii să planteze cocotieri pe Casa Poporului, decât să stea câteva minute în plus să se gândească să îşi trieze gunoiul.
“Soluţia” a venit când i-am povestit întâmplarea unei cunoştinţe: “Ăştia au prea mult timp liber şi n-au ce face. Păi ce, la noi nu poa’ să dea Primăria două sticle de acetonă la nişte aurolaci, şi îţi separă aia şi nisipu de făină.”

Episodul 2- Ia mărul cât e putred

În fiecare duminică se organiza o piaţă cu fructe, legume, vin şi alte bunătăţi vândute de producători. Toate bune, doar că eu am crezut că lumea aşteaptă până mă trezesc eu. La 12, deja ultimii vânzători îşi pliau tarabele, nici vorbă să mă aştepte pe mine cu un covor roşu de carne de porc.
Doar că după ce îşi adună marfa, ei pun fructele şi legumele  care au început să se strice în cutii de carton pe marginea trotuarului. Dacă ar şti asta, tatei i s-ar face rău. E omul care când mama a vrut să dea foc unei grămezi de pantofi vechi, a oprit-o că să le ia şireturile înainte. “Nu se ştie când ai nevoie”. Cu atât mai puţin, nu ar concepe să lase în voia nimănui o grămadă de mere un pic stricate. Cel mai probabil, ar mânca partea încă bună până ar face indigestie, iar partea stricată ar pune-o la fermentat pentru ţuică.

Dar cum nu tot francezul e tată, cutiile au rămas abandonate în stradă. Nu mult, pentru că au apărut nişte tipe cam de vârsta mea, foarte bine îmbrăcate (undeva între “sunt un animal urban” şi “aş putea oricând găsi un job în PR”), care cărau genţi de cumpărături. Iniţial am crezut că sunt mai matinale decât mine, şi uite bietele cum cară acum bagajele pline de bunătăţi, când eu am pierdut oferta. Dar nu. Fetele astea se opreau din cutie în cutie şi culegeau: un măr mucegăit de aici, o salată ofilită de dincolo, hmm…, parcă şi piersica asta lovită mi-ar trebui…

În ţara în care mai degrabă mănânci pâine cu pateu la toate mesele decât să nu ai lanţ de aur la gât, cine ar face asta? (Bineînţeles, pâine cu pateu până de Paşte şi Crăciun, când trebuie să ai cel mai plin coş în noaptea de ajun pe care o petreci la supermarket. Nu contează că nu ţi-e atât de foame, oricum te-ai obişnuit cu puţin. Să se vadă că poţi.)

 

 

Anunțuri

8 comentarii to “Ce n-a văzut Bucureştiul”

  1. Esti copil destept! dar destept…cam prea destept. Adica…mi-a placut tare mult articolul asta:)

  2. E bine ca ti-ai gasit un locsor cald de lafaiala. Stay metal 🙂

  3. daca nu imi povesteai ca oamenii aia chiar asa sunt,as fi crezut ca fabulezi…foarte tare reportajul….

  4. chiar asa, cine i tipa?

  5. eu ma stiu, tu te stii, ea se stie; are rost sa mai continui cu noi ne stim?

  6. Are rost sa incerci sa cunosti doar ce te intereseaza cu adevarat.

  7. Numa bun de (re)citit 🙂
    In Suedia oamenii mai si spalau cutiile de lapte inainte sa le arunce ca sa fie totul curat – si probabil la fel ca si francezul tau le si comprimau.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: