Cand locuiam in Romania, trebuie sa recunosc ca nu prea ma apasa ce se spune despre noi inafara granitelor. Imi era de ajuns faptul ca traiam intre 22 de milioane de fiinte superioare, autosuficiente, care au un patriotism pe care eu l-as rezuma cel mai bine in fraza “Eu te-am facut, eu te omor”.
Adica daca e tara mea, pot sa spun ca e de cacao, si ah, pacat ca e locuita. Dar sa nu-mi vii tu nenorocit de strain sa imi arati analfabetii cu degetul si satele fara apa curenta si dispensar ca iti dau un Cioran si un Enescu peste ochi, de te invarti ca Nadia Comaneci la barna. Ptiu! (introduceti flegma patrioata).
De cand stau in Franta, a trebuit sa deschid ochii de nevoie. Ba cand auzeam un “aha” politically corect atunci cand spuneam ca sunt din Romania, ba cand mai aparea in ziar ca niste conationali au gasit o casa, au intrat pe geam si s-au pus pe locuit pana cand s-au trezit cu prefectul care intamplator locuia si el acolo ca s-a intors din vacanta.
Sau cand s-a umflat vana patriotismului in noi din cauza emisiunii marionetelor de la Canal Plus, “Les Guignols de l’info” .
Cred ca atunci m-am gandit prima data: daca tot vorbesc engleza, franceza si spaniola, hai sa profit de asta ca sa vad daca discriminarea si stereotipurile sunt un mit alimentat de media sau chiar exista “pe teren”.
Daca as intreba oameni direct, nu cred ca as obtine un raspuns sincer, pentru ca intrebarea “Ce crezi despre romani?” lasa un timp de analiza respondentului.
Asa mi-am dat seama ca am la dispozitie unealta revolutiilor, prietenul specialistilor in nimic si dusmanul timpului petrecut in atins piele calda de om iubit si nu ecran touch care nu freamata daca ai mana transpirata, alias TWITTER.
De ce Twitter? Pentru ca scrii manat de un impuls, te plangi sau te bucuri, impartasesti sau certi. E locul in care, daca nu esti membru de partid politic sau vedeta, lasi frau liber parerilor, oricat de discriminatorii sau rasiste ar fi ele. Pentru ca mai importanta decat parerea bine construita a unui politician despre romani, e parerea pustiului care ia metroul in Paris si scrie pe Twitter ca e “blocat in metrou cu doi nenorociti de romani care canta la acordeon si put”. Pentru ca el ar putea fi la un moment dat angajator. Sau chiar politician.
Asa ca, incepand de astazi, voi monitoriza parerile exprimate despre romani pe Twitter de catre vorbitorii de engleza, franceza, spaniola (si italiana si portugheza cu ajutorul Google Translate, daca ma pierd). Voi publica un raport saptamanal cu cele mai socante/interesante/magulitoare/suparatoare pareri gasite. Daca vorbiti si alte limbi inafara de cele listate, v-as multumi cu drag pentru ajutor.
E un demers personal, pentru ca avem nevoie sa deschidem ochii. Si pana la urma e un exercitiu fascinant, ca si cum deodata ai fi invizibil si ai putea afla ce barfesc colegii de liceu despre tine pe la colturi.
Voi publica primul raport duminica, 6 noiembrie. Pana atunci, va astept cu sugestii si completari.
daca gasesti tu mesaje postate in germana, te pot ajuta sa le traduci, initial la asta ma gandisem :p poti sa-mi dai add pe fb si sa mai discutam acolo, daca vrei 
